Archive for Octombrie 2010

De ce o duc românii rău…

Octombrie 30, 2010

Revoluție sau lovitură de stat, indiferent ce a fost, decembrie ’89 a marcat trecerea de la „ceva” la „altceva” – unii spun că de la bine la rău, alții ca de la rău la bine. Cert este că lupta tuturor a fost pentru descentralizare și separația puterilor în stat. Eu aș spune că mai degrabă fenomenul a fost de trecere de la o putere mare la mai multe puteri mici. Știu, mulți mă vor eticheta ca nostalgic dar nu e așa. Nu-mi doresc reîntoarcerea la ce a fost sub nici o formă. O pasăre ținută în colivie nu este mai fericită ca atunci când i se dă drumul afară spre libertate chiar dacă libertatea aceasta aduce cu ea foame și pericole.

Ce s-a întâmplat după decembrie ’89 a fost fărâmițarea populației în bucățele mici, fiecare cu un șefuleț care să conducă această bucățică. Astfel nimic nu se mai poate coagula în viața de zi cu zi. Începem să depindem tot mai mult unii de ceilalți doar că în mod distructiv, fiecare încercând să „jupoaie” pe celălălalt. Astfel primul fenomen ce a apărut a fost „nu avem bani” chiar dacă după ’89 visteria a rămas oarecum cu un plus. Și asta din cauză că fiecare grupuleț a căutat să acapareze de la celălalt cât mai mult. Nimeni nu mai făcea ceva pentru binele comunității decât daca primea un șăculeț de bani cât mai doldora. Politica era lupta pentru ca să apară clasa bogată. Și a apărut dar cu ce preț? Clasa săracă a devenit și mai săracă iar clasa medie abia își duce zilele cu riscul permanent de a îngroșa clasa săracă și a burduși cămările celor bogați.

Dar astea se cunosc iar eu vreau să prezint un alt aspect practic.

Zilnic ne confruntăm cu două probleme mari care se întorc pe toate părțile și nu se poate ieși la lumină din LIPSA BANILOR: Învățământul și Sănătatea. Sunt pilonii de bază a unei societăți care se dorește în dezvoltare. Dacă privești la aceste două entități, gândul te duce la Teoria conspirației, că cineva dinafară vrea cu orice preț să le distrugă. Poate că e așa, poate că nu, cine poate ști. Un lucru este cert însă. Numărul buzunarelor care trebuiesc alimentate cu bani, ai celor care roiesc în jurul instituțiilor cu pricina este mare iar aceste instituții satelit au ca scop principal umplerea propriilor buzunare și nicidecum ca învățământul și sănătatea sa funcționeze bine. Fabricile de medicamente, fabricile de utilaj medical, editurile, casele de sănătate, guvernul, construcțiile, fabricile de materiale de construcție, distribuitorii de energie … și numărul celor care ar trebui să ajute aceste instituții este foarte mare, sunt cauzele care de fapt le pun pe butuci. Fiecare își cere prețul iar cei care ar trebui să plătească nu prea au de unde dar de suferit suferă contribuabilul care cere aceste servicii de sănătate și învățământ.

Toate acestea duc invariabil la deteriorarea statului român și durerea cea mai mare este că acei puși să remedieze problema sunt de fapt demolatorii.

Am lăsat intenționat la urmă o instituție la fel de importantă și care nu o duce tocmai rău dar care deține o putere uriașă care ar putea soluționa problemele celorlalte două – BISERICA.

Dacă vom privi în trecut, vom descoperi că Biserică era o forță uriașă în bunul mers al învățământului și sănătății. Lângă Biserici se înființau „școale” dar și „bolnițe”, azile pentru orfani și bătrâni. Azi însă nu mai este așa, ba mai mult, Biserica se dorește implicată în procesul de învățământ doar pentru a ocupa niște locuri de muncă remunerate de profesori de religie, în curtea fiecărui spital mare s-a construit o biserică iar un preot își are activitatea pe lângă acesta evident primind drepturile.

În jurul acestor instituții se adună un grup de oameni mai mare sau mai mic dar care odată ce li s-a rezolvat problema – se face sănătos sau termină ciclul de studii – nu mai calcă pe acolo. Aceste două instituții suferă de o pârghie foarte importantă care le-ar aduce salvarea – COMUNICAREA CU OAMENII. Biserica însă comunică, pe aceasta se bazează de fapt. Rezultatul. Bisericile se înmulțesc, devin tot mai mari și mai frumoase. Nu e rău dar între timp școlile se dărâmă, spitalele arată ca după război.

Ce aș face eu.

Aș pune Biserica să răspundă de aceste două instituții, să le coordoneze, să le ajute, să le finanțeze. Bisericile dispun de averi mari, de bani și ce-i mai important de COMUNICARE cu oamenii. Imaginați-va că oamenii care merg la Biserică sunt îndemnați să ajute și spitalele și școala. Biserica azi de fapt nu se implică decât la nașterea omului (Botezul), la familie (cununia) și la sfârșit (înmormântarea) de la care se încasează sume de bani care se adaugă la banii strânși de la sărbătorile religioase, sume de loc neglijabile. Dacă Biserica ar canaliza acești bani către repararea școlilor, a spitalelor, dacă i-ar returna pentru îngrijirea celor fără adăpost și al bătrânilor atunci Biserica și-ar îndeplini cu cinste menirea ce o are pe pământ – de legătură între Dumnezeu și oameni. Oamenii s-ar concentra astfel într-o forță uriașă care ar alimenta motoarele bunăstării din țară. În caz contrar, situația de degradare socială va continua până la distrugere totală.

Personal cred ca aceasta este singura cale. Dacă cineva găsește alta mai bună, să lase un comentariu.

Anunțuri

De vorbă cu mine(1)

Octombrie 14, 2010

Când eram mic îmi puneam fel de fel de întrebări: unde se duc păsările călătoare, de unde vine apa de ploaie, dar fulgii de nea, de ce nu ninge vara căci ar fi mai frumos că e cald și zăpada ar fi caldă, de ce răsare soarele și unde se ascunde noaptea, de ce luna este așa de mare când iese de după deal și când e sus e mai mica și mai luminoasă… și întrebările îmi apăreau tot timpul în minte.

Cu timpul începând să merg la școală am început să descopăr și răspunsurile.

Azi, când majoritatea întrebărilor și-au găsit răspunsul, altele nu-mi dau pace.

Am învățat în școală despre circuitul apei în natură. Nu trebuie să-l mai explic, oricine îl cunoaște. Mă întreb însă, după ce facem baie, apa din cadă, plină cu spumă, săruri de baie, geluri de duș se duce prin canalizare undeva. Pe aceeași țeavă pleacă zilnic, detergenți care mai de care mai „duri” cu murdăria, balsamuri mai mult sau mai puțin parfumate, clor, anticalcar plus mizeria din rufele spălate. Nu mai spun de detergenții de vase, substanțele de curățat grăsimile arse, detartranții și să nu uităm uleiurile și grăsimile rezultate din procesul preparării mâncărurilor. Unele sunt luate din natură și tot natura este cea care le reciclează dar ce ne facem cu cele create în laborator și în care nici un fel de microorganisme nu se bagă pentru a le prelucra?

Eeeee… dar astea sunt doar cele „domestice” dar ce ne facem cu celelalte. Uleiurile de la mașini, substanțele rezultate din procesele industriale, cenușele din procesele de ardere, substanțele toxice aruncate pe diverse câmpuri de luptă din conflictele interumane sau experimentele militare?

Toate acestea și încă multe altele intră pe circuitul apei în natură, apă care este vitală pentru viața pe pământ căci oricine știe că odată cu dispariția apei va dispare și viața.

Întrebarea mea este, cum va mai fi continuată existența vieții pe această planetă când vom bea apă cu detergenți și alte substanțe, rod al civilizației umane?

Vai de cei ce vor urma, groaznică moștenire le lăsăm. Nesimțirea umană, care nu poate renunța la grozavele descoperiri ale civilizației secolului XXI este uriașă. Întoarcerea la natură este un vis și o propagandă ca și cura de slăbire și dietele unui obez care nu vrea să renunțe la tabieturile sale care l-au adus în starea de supraponderalitate.