De vorbă cu mine(1)

Când eram mic îmi puneam fel de fel de întrebări: unde se duc păsările călătoare, de unde vine apa de ploaie, dar fulgii de nea, de ce nu ninge vara căci ar fi mai frumos că e cald și zăpada ar fi caldă, de ce răsare soarele și unde se ascunde noaptea, de ce luna este așa de mare când iese de după deal și când e sus e mai mica și mai luminoasă… și întrebările îmi apăreau tot timpul în minte.

Cu timpul începând să merg la școală am început să descopăr și răspunsurile.

Azi, când majoritatea întrebărilor și-au găsit răspunsul, altele nu-mi dau pace.

Am învățat în școală despre circuitul apei în natură. Nu trebuie să-l mai explic, oricine îl cunoaște. Mă întreb însă, după ce facem baie, apa din cadă, plină cu spumă, săruri de baie, geluri de duș se duce prin canalizare undeva. Pe aceeași țeavă pleacă zilnic, detergenți care mai de care mai „duri” cu murdăria, balsamuri mai mult sau mai puțin parfumate, clor, anticalcar plus mizeria din rufele spălate. Nu mai spun de detergenții de vase, substanțele de curățat grăsimile arse, detartranții și să nu uităm uleiurile și grăsimile rezultate din procesul preparării mâncărurilor. Unele sunt luate din natură și tot natura este cea care le reciclează dar ce ne facem cu cele create în laborator și în care nici un fel de microorganisme nu se bagă pentru a le prelucra?

Eeeee… dar astea sunt doar cele „domestice” dar ce ne facem cu celelalte. Uleiurile de la mașini, substanțele rezultate din procesele industriale, cenușele din procesele de ardere, substanțele toxice aruncate pe diverse câmpuri de luptă din conflictele interumane sau experimentele militare?

Toate acestea și încă multe altele intră pe circuitul apei în natură, apă care este vitală pentru viața pe pământ căci oricine știe că odată cu dispariția apei va dispare și viața.

Întrebarea mea este, cum va mai fi continuată existența vieții pe această planetă când vom bea apă cu detergenți și alte substanțe, rod al civilizației umane?

Vai de cei ce vor urma, groaznică moștenire le lăsăm. Nesimțirea umană, care nu poate renunța la grozavele descoperiri ale civilizației secolului XXI este uriașă. Întoarcerea la natură este un vis și o propagandă ca și cura de slăbire și dietele unui obez care nu vrea să renunțe la tabieturile sale care l-au adus în starea de supraponderalitate.

Anunțuri

Un răspuns to “De vorbă cu mine(1)”

  1. eumiealmeu Says:

    da, cine vrea să se autodistrugă, nu va ține cont de ceea ce este bine sau de ceea ce l-ar face fericit. își urmează traiectoria de distrugere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: