Archive for Septembrie 2013

Iubitori de animale…

Septembrie 15, 2013

Recentele evenimente au făcut să meditez puțin la viața noastră de zi cu zi.

După ’89, din occident ne-au parvenit unele obiceiuri străine nouă printre care

și acela de a avea un animal de companie, lucru ce s-a transformat în modă.

O industrie profitabilă, susținută cu ardoare de comercianți. Astfel, magazinele sunt pline

cu hrană pentru animale, cu obiecte destinate lor – castronele, jucării, hăinuțe, articole de toaletă

etc. S-au dezvoltat frizerii, clinici veterinare, hoteluri, saloane de masaj și mai știu eu

ce năzbâtii, umanizând astfel niște biete  animăluțe – drăguțe sau hidoase care habar nu au

de ce li se întâmplă.

Aceste lucruri au dus la înmultirea necontrolată și umplerea orașelor cu câini în special care,

trăiesc de la o zi la alta prin bunăvoința celor care le aruncă un neîndestulător os de ros și care,

încearcă uneori să-si facă singuri rost de hrană chiar atacând oamenii. Copii le sunt de cele mai multe ori

victime lipsite de apărare.

Ce-i de făcut?

Asazișii „iubitori de animale” strigă sus și tare că sunt împotriva eutanasiei, chiar și a câinilor

bolnavi.

După cum vedeți, am pus în ghilimele termenul de iubitori de animale căci ar trebui să

se numească de fapt iubitori de câini. Pentru aceștia doar câinii sunt animale.

Pentru a nu comenta mai mult, și așa aș fi în dezacord cu ei, aș vrea să pun câteva

întrebări:

– Un vițel, un miel, un porc, o capră, un cal, o găină, un curcan etc. ce sunt? Nu cumva sunt și ele animale?

– Dacă da, atunci ele de ce au alt statut, adică pot fi eutanasiate/asomate/tăiate devenind

hrană pentru ei („iubitorii!!!”) în primul rând, și pentru câini?

– Câți dintre acești „iubitori” au privit în ochii unui miel/vițel/iepure etc. înainte

de a fi transformați în tocăniță, friptură, drob, șunculiță? NIMENI. Dacă ar fi privit ar fi

devenit cei mai înverșunați vegetarieni.

– Există o listă uriașă cu animale pe cale de dispariție pe glob. Nu am auzit pe nimeni de la noi să

le ia apărarea deși, dispariția lor ar putea deveni o cauză pentru extincția umană.

– Câinele este considerat prietenul omului. Calul ce este? Nu cumva e mai prieten?

Calul l-a ajutat la muncă, la deplasare și a murit împreună cu stăpânul pe câmpurile

de bătălie. Au fost situații în care, cineva a tăiat calul pentru a hrăni o turmă de câini.

– Nu cumva avem o problemă psihică atunci când un câine a omorât un copil

iar noi luăm apărarea cânelui?

– In orfelinatele noastre este plin de niște „animăluțe” aparținând speciei umane.

S-a dus un iubitor de animale să vadă cum trăiesc, dacă au ce le trebuie? Nu cred.

– Câți dintre aceștu iubitori de câini gălăgioși s-au gândit să adopte un copil?

Cred că niciunul pentru că, dacă ai luat un copil, trebuie să ai grijă de el pe când

dacă ai adoptat un câine, când nu-ti mai place, îl lași în stradă și nu te condamnă nimeni.

– De ce pentru a adopta un câine, îți trebuie doar câteva minute, pe când pentru

a adopta un copil ai nevoie de un morman de acte și după legislația noastră,

pâna îl poți lua, de cele mai multe ori el devine adult iar tu bunic.

Întrebări ar mai fi dar mă opresc aici, oricum în fața acestor înverșunați si vocali

apărători ai câinilor nu ai niciodată suficiente argumente mai ales cănd această apărare

devine o monedă forte pentru scopuri electorale.

Rămân cu inima îndurerată pentru viața lui Ionuț și a celor care au avut de suferit

de pe urma acestor așaziși „prieteni ai omului”

Astept cu resemnare să primesc șuturile celor ofensați de părerea mea sinceră.